Cu timpul

Timpul se scurge ca într-o clepsidră. Nu îl poți întoarce nicicând înapoi!

Mai nu demult, copii fiind alergam în lumea noastră de basm, ne credeam prinți și prințese, dădeam viața personajelor imaginare din mintea noastră, totul era o fantezie minunată în care ne învârteam, alergam liberi, nu ne păsa ce spuneau cei din jur, nu ne păsa dacă stăteam într-o ploaie caldă de vară și ne udam, ne plăcea să stăm să mirosim o floare, eram pasionați de tot ceea ce ne înconjura, captivați de încântătoarea lume pe care Dumnezeu a creat-o. Alergam fericiți de dimineață până seara, jucându-ne și râzând plini de bucurie. Simțeam viața ca fiind ceva extraordinar de frumos.

Când cineva ne întrista, eram atât de plini de iertare, încât orice conflict se rezolva în câteva minute. Eram într-o atmosferă extraordinară!

Ce anume ne-a făcut să nu mai trăim așa? Cine oare a pus toate aceste ziduri în fața vieții noastre? Acum suntem oameni maturi, vezi spune! Maturi să facem ce anume? Să umblăm tot timpul posomorâți, să nu vedem în fiecare zi decât asfaltul de jos, pentru că de atât de mult timp nu am mai ridicat privirile spre cerul albastru. Maturi să purtăm neiertare în noi ani întregi, pentru că cineva ne-a spus o vorbă care nu ne-a plăcut? Maturi să urâm? Să fim egoiști și avari după a avea mai mult? Să devenim oameni cu inimi de gheață? O astfel de maturitatea ar vrea Tata să avem?

De când nu te-ai mai bucurat cu bucuria unui copil! De când nu ai mai privit la Dumnezeu așa cum un copil privește spre Tatăl său. Care a fost momentul când ți-ai pierdut viața din tine? Unde ai renunțat să te mai bucuri de micile lucruri ale vieții!

Dumnezeu ne-a creat atât de speciali, a pus în noi din caracterul Lui, a pus atâta dragoste pentru El, oameni, natură… însă cel rău te-a mințit că ești om mare, fi rațional, acum ai familie, un serviciu, nu mai ești același om. Adevărul este că ești același om special care ai fost, însă ai pierdut adevăratele comori undeva pe drum.

Nu uita, timpul din clepsidră se scurge, în fiecare zi ești mai aproape de veșnicie. Trăiește și bucură-te de ceea ce Domnul a creat pentru tine. Nu lăsa ca timpul din clepsidră să se scurgă fără ca tu să te bucuri de el.

Bucură-te de răsăritul pe care Tata îl pregătește pentru tine în fiecare dimineață, bucură-te de părtășia ta de fiu cu Tata, cântă-I și adoră-L liber, cu bucuria unui copil care își iubește Tatăl, nu te mai uita la cei care îți spun cum ar trebui să fie închinarea înaintea lui Dumnezeu, adevărata închinare este aceea când vii ca un fiu iubitor înaintea Tatălui și te prosterni cu bucurie înaintea Lui! Nu lăsa greutățile vieții să-ți fure comorile din inima ta. E un timp scurt… prețuiește-l.

Trăiește în așa fel încât să conteze pentru cei din jur și pentru tine.

Desfătează-te în Dumnezeu. Lasă-L să te mângâie cu dragostea Lui în fiecare zi. Un fiu întotdeauna va fi fiu, și un Tată întotdeauna își va iubi fiul.

Timpul din clepsidră se scurge…..depinde de tine cum îl lași să se scurgă!