Fetele creștine au voie să poarte cercei și lanțuri?

Se vehicula un adevăr așa zis biblic, dar trunchiat și anume: „Dumnezeu se uită la inimă, nu la imaginea fizică.” Este adevărat că Domnul se uită la inimă, dar întreb eu, omul la ce se uită? În 1 Sam. 16, profetul Samuel a fost trimis de Dumnezeu în casa lui Isai pentru a alege de acolo pe unul din fiii lui în slujba de împărat al Israelului. Samuel ca toți oamenii, chiar dacă a fost profet s-a uitat la cel mai înalt, la Eliab și a zis: „Negreșit acesta este unsul Domnului”. Desprindem din acest pasaj, un principiu valabil pentru noi toți în fiecare zi, și anume că Domnul nu se uită la înfățișare, însă omul se uită. Și când orice om (creștin sau necreștin) se uită la noi nu are voie să își spună semne de întrebare privitor la pocăința noastră. De aici putem înțelege că unul dintre motivele pentru care noi ca și creștini (nu numai fetele, ci și băieții), nu avem voie să purtăm podoabe, este acela că purtându-le nu suntem diferiți de lume. Noi trebuie să fim diferiți de lume. Întotdeauna când o persoană intră într-o relație personală cu Domnul Isus Hristos, aceasta se schimbă. Se schimbă mai întâi în interiorul ei (realizându-se în viața ei nașterea din nou) și apoi tot exteriorul ei se schimbă. Trupul ei devine o jertfă continuă pe altarul Domnului. (Rom. 12:1) Persoana aceasta nu mai este a ei, ea devine proprietatea lui Dumnezeu. (1Cor. 6:19). Mai mult, Biblia declară, că tot ce este în inimă iese afară (Marcu 7:21). Așadar dacă o persoană poartă podoabe înseamnă că în inima ei se află acestea. Mă întreb în acest context oare care este motivația pentru care o fată poartă podoabe? Vrea să semene cu fetele din Biblie? Vrea ca prin acesta să se știe sigur că este mai aproape de Dumnezeu?… Sau își dorește să adauge ceva la modul în care a creat-o Dumnezeu?

Dacă privim la un caz concret din viața patriarhului Iacov, trebuie să remarcăm că acesta după ce a intrat într-o relație personală cu Dumnezeu, a simțit că nu se poate apropia de Dumnezeu (el și familia lui) fără ca mai înainte să se debaraseze de tot ce era podoabă în familia lui (Gen. 35:4). Deducem de aici că apropierea de Dumnezeu presupune renunțarea la podoabe.

Un alt pasaj biblic care vorbește de acest domeniu este cel aflat în capitolele 2 și 3 din cartea Isaia. Acolo profetul prezintă soarta finală a celor care vor purta podoabe.

Iar pentru a nu spune cineva că până acum am dat argumente doar din Vechiul Testament, iar în cadrul Noului Testament lucrurile s-au schimbat, vă rog să citiți ceea ce spunea apostolul Petru în 1 Petru 3:3.

Așadar întotdeauna soluția pentru a renunța la podoabe este apropierea de Dumnezeu prin reliefarea zilnică a „omului ascuns al inimii.” Domnul să ne ajute pe toți la aceasta!