Momente care reflectă gloria divină

Gloria Regelui și a Împărăției Sale ne înconjoară:

Seara în care, la poalele muntelui îi admiri piscurile aproape de nori, sau dimineața, în mireasma pădurii, te trezesc trilurile unor ființe care concertează după partitura cerului; sau într-o zi obișnuită, când munca devine un mod de închinare, iar închinarea stil de viață, atunci totul parcă devine sfânt… și asta reflectă gloria Regelui și a Împărăției Sale.

Tot ce este bun și frumos vine de la Cel care a creat ideea de bine și a definit frumosul în acord cu sine Însuși și cu creația Sa originală.

Când reușești să vezi un film valoros, neinfectat, care să exprime ceva din Împărăția lui Dumnezeu: puritate, dragoste, curaj, adevăr, sacrificiu, sau ceva nobil care pur și simplu te determină să trăiești altfel, exemplul care te mobilizează… ai momente de reflecții ale gloriei divine.

Poate mult prea rar zărim reflecții ale gloriei Sale în ceea ce noi numim lumea materială. De exemplu, atunci când vezi un asfințit înfiorător de frumos, și te lași cuprins de romantism; sau când ești în apa dinamică a mării, când nu mai vezi pământul decât unit cu cerul, și aceasta reflectă gloria Lui.

Uneori suntem mai sensibili și conștientizăm într-un mod mai special prezența lui Dumnezeu, sau a lucrurilor care poartă amprenta Lui. Oare nu reflectă gloria lui Regelui o pictură care te lasă înmărmurit de admirație? Sau chiar apa rece care îți înviorează sufletul?

Atunci când vezi o oglindire a gloriei lui Dumnezeu ești mai aproape de a-L vedea pe Iisus. Toate lucrurile de pe acest pământ, inventate de om sau nu, au un scop. Scopul pentru care am fost creați noi este să aducem glorie Creatorului nostru; iar glorie înseamnă caracterul invizibil al lui Dumnezeu făcut vizibil. (definiție Don Stephens).

Când admiri un copil inocent, sau o mamă care, în ciuda ridurilor rămâne atât de frumoasă și plină de bunătate, sau o femeie oarecare dar cu o frumusețe nepervertită, într-adevăr reflectă gloria Împărăției; la fel, când muzica parcă divină, în timp ce o asculți, umezește ochii, dar înalță sufletul, când, poate nu vrei să mai strici armonia cu aplauze, ci izbucnești în adorare pentru Cel care a inventat muzica.

Când cineva devine liber de lanțurile păcatului și viața îi este restaurată prin Duhul Sfânt, sau vezi doi soți, fiecare dedicat binelui celuilalt, oricine ar putea recunoaște că așa trebuie să fie, poate pentru a reflecta părtășia din Trinitate.

Cum ar fi ca totul să reflecte gloria Regelui și a Împărăției Sale? Oare acesta să fie un răspuns la Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta?