Costache Ioanid

Dacă blândețea este o formă de lepădare de sine pentru cel tare, smerenia este o lepădare de sine pentru cei înzestrați cu talente deosebite.

Nimeni nu poate spune despre un țânțar sau despre un purice că este „blând”. Blândețea nu stă alături cu slăbiciunea și cu lipsa de posibilități. Putem spune că este „blând” doar despre o entitate care, dacă ar voi, ne-ar strivi sau ne-ar ului prin declanșarea explozivă a posibilităților potențiale. Blând este, nu puricele, care oricât s-ar strădui nu poate decât să sară și să se ascundă, ci elefantul, leul sau ursul; blând poate fi omul foarte puternic sau înzestrat cu posibilitatea de a distruge.

În mod similar, despre smerenie sau umilință nu se poate vorbi în situația celor cu posibilități limitate, ci doar în cazul acelora care, prin ceea ce sunt și prin ceea ce pot face, se ridică cu mult peste media societății din jur.

Probabil că cel mai frumos exemplu de smerenie pe care l-am văzut a fost viața pictorului, sculptorului, artistului și poetului creștin Costache Ioanid. L-am întâlnit de multe ori și mi-a făcut cinstea să mă numească printre prietenii lui din mai tânăra generație.

Prietenia lui exemplară cu familia lui Aurel Popescu, și venirea lui printre noi la serile de studiu și predici ale lui Liviu Olah sau Iosif Yon, mi l-au adus aproape și mi-au deschis calea către inima și casa dânsului.

Iată, în rezumatul rece al datelor și cifrelor, ceva despre viața acestui om deosebit:

DATE BIOGRAFICE

1912 Decembrie, 3-se naște Costache Ioanid, al patrulea fiu al lui Titus și al Ecaterinei, la Comandărești, în Bucovina de Nord.

1923-Începe să studieze la Liceul Internat din Iași.

1929-1934. Studiază la Academia de Artă Dramatică pe care o absolvă cu nota maximă. Deschide prima expoziție de sculptură caricaturală. Lucrează în lut pictat, în culori de ulei, în sticlă, ceară, hârtie, lemn.

Între 1934-1952 deschide șapte expoziții de acest gen la Iași și mai apoi la București.

1938-se mută în capitală. Realizează „Balet nepolitic”, celebru în epocă. La una din reprezentații participă însuși regele Carol al II-lea.

1939-se căsătorește cu Elena Stefanescu din Iași.

1940-citind Biblia pe o bancă în parc, este observat de Mihai și Sabina Wurmbrand care îl invită la Biserica Lutherană păstorită de Richard Wurmbrand.

Începe studiul aprofundat al Bibliei și scrie primele poezii creștine.

1941-1944. Este încadrat cartograf la Marele Stat Major.

1958-1961. Își câștigă existența din picturi. Frecventează Biserica Penticostală din Calea Moșilor. Scrierile sale circulă ilegal în toată țara. Refuză să scrie în stilul propagandei comuniste.

1961-1966. Lucrează ca desenator tehnic la IPROMET.

1963-se află sub stare de arest la Malmaison. Este anchetat pe tot parcursul anului.

1966-frecventează Biserica Lutherană. Este recunoscut ca unul dintre cei mai importanți poeți creștini alături de Traian Dorz și alții.

1981-moartea soției sale, Elena.

1981-imigrează în SUA. Îi apare primul volum de versuri, „Taine”.

1987 Noiembrie, de Ziua Recunoștinței (Thanksgiving)-trece la Domnul.