Martin Luther

Preot și doctor în teologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au fost aplicate în Bisericile Evanghelice-Luterane.

Reforma protestantă din Germania a fost începută de Martin Luther în 1517. El a încercat să reformeze Biserica Catolică, dar din cauza rezistenței de care a dat dovadă, Biserica a fost împărțită în structura actuală.

Martin Luther s-a născut în Eisleben, Saxonia, la 10 noiembrie 1483, părinții lui fiind Hans și Margaret Ziegler Luther. La scurt timp după nașterea lui Luther, familia s-a mutat în Mansfeld, unde tatăl, Hans, a lucrat ca miner. Tânărul Martin a studiat la Magdeburg și Eisenach înainte să se înscrie la Universitatea Erfurt. Îndrumat de tatăl său, Luther a început în 1505 să studieze dreptul, dar ulterior s-a dedicat carierei ecleziastice, devenind călugăr al ordinului augustinian. Martin Luther și-a luat doctoratul în teologie în 1512 și a devenit profesor de științe biblice la prestigioasa Universitate Wittenberg.

Seriozitatea cu care Luther și-a susținut vocația sa religioasă l-a condus la o criză personală profundă: se întreba cum era posibil să reconcilieze cerințele legii lui Dumnezeu cu incapacitatea omului de a le urma. El a găsit răspunsul în Noul Testament: Dumnezeu, devenind om în Isus Cristos, a împăcat omenirea cu el. Ceea ce era cerut omenirii nu era o respectare strictă a legilor și a obligațiilor religioase, ci un răspuns de credință, răspuns acceptat de Dumnezeu. Aceasta credință trebuia să se bazeze pe dragoste, nu pe frică.

Martin Luther

Credința a lui Martin Luther l-a făcut să intre în 1517 în conflict cu Biserica Romano-Catolică. Papa Leon al X-lea, pentru a strânge fonduri în vederea construirii Bazilicii Sf. Petru din Roma, a vândut credincioșilor indulgențe. Prin vânzarea de indulgențe se oferea, în schimbul unei donații bănești, anularea suferințelor vremelnice datorate păcatului - odată iertat prin pocăință. Luther s-a declarat împotriva acestei practici.

La 31 octombrie 1517, Martin Luther a afișat pe ușa principală a bisericii din Wittenberg o listă cu cele 95 de teze. Ele cereau interzicerea comerțului cu indulgențe. Aceste teze au circulat repede prin Germania și au cauzat o mare controversă. Papa a ordonat ca Luther să compară la Augsburg, în fața cardinalului Thomas Cajetan. Cardinalul i-a cerut să-și retracteze cele 95 de teze. Luther a replicat că și le va retrage doar dacă i se va dovedi pe baza Bibliei că el este cel ce greșește.

În 1521, papa, prin bula de excomunicare emisă împotriva lui Luther, a cerut împăratului Carol al V-lea să-l execute. Acesta, în loc să satisfacă dorința papei, a convocat o adunare pentru examinarea lui Luther. Oficialitățile din dietă i-au cerut să-și retragă declarațiile. Luther a refuzat, iar membrii dietei l-au declarat indezirabil.

Luther a reușit să scape de pedeapsă cu ajutorul prietenului lui, guvernatorul Saxoniei, care l-a ascuns în castelul din Wartburg, castel aflat în apropiere de Eisenach. Lui Luther i-a pus pseudonimul cavalerul George. Pe durata șederii sale în Wartburg, Luther a început să traducă Noul Testament în limba germană.

Preocuparea principală a împăratului era războiul cu Franța, așa că în cele din urmă Luther și-a putut permite să revină la catedra din Wittenberg. Încercările sale de reformare a bisericii locale nu au avut succes în Europa Centrală în timpul vieții sale, dar au fost continuate de discipolii săi. În 1524 numeroși țărani din Germania s-au folosit de teoria lui Luther ca pretext pentru a declanșarea unei revolte țărănești.

În 1525, Martin Luther s-a însurat cu fosta călugăriță Katharina von Bora, arătându-se astfel adversar al impunerii celibatului preoțesc. Restul vieții și l-a petrecut scriind, ținând predici și organizând Reforma bisericii în Saxonia. Luther a murit la 12 februarie 1546 în Eisleben, orașul în care se născuse.

Luther este cunoscut ca „părintele Reformei”. Intenția lui însă nu a fost crearea unei Biserici noi, alternative, ci înnoirea întregii Biserici Universale.